Fier forjat pentru poarta casei bunicilor

“Copilaria e si ea perfecta, de la inceput la sfarsit. Si mai tarziu,
pe masura ce ne departam de ea , in loc sa se degradeze, o descoperim ca „varsta de aur”. Singura in care am fost fericiti fara sa ne temem ca fericirea e amenintata de ceva. Lumea de dupa copilarie e imperfecta si simte nevoia sa spere.”

Autoportret intr-o oglinda sparta -Octavian Paler

Am avut norocul sa cresc la tara si sa fiu inconjurata si rasfatata de bunici.

Tarani harnici , oameni simpli , cu credinta in Dumnezeu ,cu respect si iubire fata de oameni si pamant.

In fiecare toamna cand beau must imi amintesc de bunicul meu Nicolae ,de via lui cu struguri dulci de butuc ,de pe deal , dar si de via din curtea casei.

Avea o mare placere sa ingrijeasca vita de vie , sa aduca soiuri noi ,sa pregateasca teascul si butoaiele pentru vin , dar si sa bea vin...

De cate ori rup un carcel de pe vita ii aud parca pasii in urma mea...

Ne certa si fugarea prin curte ca i distrugem vita , ca nu lasam strugurii sa se coaca.

Mi e dor de vocea bunicului ...mi e dor de vocea bunicii ce ne chema la sarmalute in frunza de vita de vie ori la mamaliga cu struguri...

Carcei cruzi , frunze de vita de vie ,struguri zemosi si dulci...ce poate fii mai potrivit pentru poarta de la casa bunicilor?

Carceii din fier rotund incalzit in forja si rasucit manual ,batuti cu ciocanul la capat ,munca si caldura pentru fiecare carcel acrisor rupt...

Struguri din bile mici sudate bucata cu bucata,lucrate cu multa rabdare pentru fiecare bobita rupta cu mingea...

Bare din fier rotund plin ,perforate la cald pentru siguranta si durabilitate, tesatura amintirilor noastre...protejate din fier forjat.